Thursday, April 10, 2014

Socialismul si Liberalismul - Este vreo doctrina mai buna decat cealalta?

     Acest articol abordeaza notiunea de egalitate, ceea ce noi oamenii ca specie consideram ca ar trebui sa fie fundamentul societatii noastre. 


     De cand oamenii au inceput sa traiasca in grupuri ei au avut nevoie de o metoda de a se organiza si de a-si defini ierarhia sociala. De-a lungul timpului au existat numeroase forme de organizare ale societatilor, de obicei bazate pe un lider suprem fie ca el s-a numit rege, faraon, imparat sau altfel. Grecii antici au inventat primii democratia prin care liderii sunt alesi astfel dand putere poporului. De asemenea de-a lungul majoritatii istoriei omenirii societatea se baza pe existenta sclavilor, situatie care s-a schimbat in ultimele 2 secole nu neaparat pentru ca am evoluat moral sau ne-am dat seama de importanta vietii umane ci in mod fundamental pentru ca am reusit sa construim masinarii care sa produca industrial mult mai eficient.

      Aici voi vorbi despre 2 dintre modurile de organizare actuale ale societatii, socialismul si libelarismul, care sunt pe meniul nostru in diverse forme atunci cand ne ducem la vot. Ce este interesant este ca ambele doctrine pornesc de la ideea de egalitate in drepturi pentru toti insa modul prin care ofera aceasta egalitate este total diferit.

Socialismul - Resurse folosite ineficient

       Socialismul, care este diferit de comunism insa care dus la extrem ajunge acolo, se bazeaza pe egalitatea membriilor societatii si pe puterea proletariatului. Cum noi, romanii, am avut ocazia de a experimenta in mod direct comunismul avem o experienta mai mare cu el decat vecinii din Europa de vest si stim foarte bine cum comunistii dinainte de '89 au devenit socialistii de dupa. Comunismul teoretic nu are nicio legatura cu dictatura desi in practica statele comuniste tind sa aiba lideri autocratici. Totusi exista state extrem de socialiste, cu lideri alesi democratic care chiar functioneaza si prospera precum tarile din nordul Europei, in special Suedia.

       Ideile comunismului erau nobile in sine - lipsa claselor sociale, egalitate in drepturi pentru toti si pana la urma impartirea "echitabila" a resurselor disponibile intre toti membrii societatii. Fiecare produce cat poate si fiecare primeste dupa nevoi era ideologia de atunci si teoretic acest lucru ar fi trebuit sa asigure o societate utopica in care toti suntem fericiti si astfel devenim din ce in ce mai productivi. Stim foarte bine cum a mers in practica si problema cu acest mod de organizare este tocmai faptul ca resursele sunt folosite ineficient.

      Daca imparti resursele dupa nevoi le aloci ineficient, oamenii care ar avea capacitatea de a le folosi la potential maxim nu le vor primi in schimb le vor primii niste oameni cu posibilitati mici si nevoi mari.    

Robin Hood lua de la bogati si dadea la saraci - era el un fel de comunist?

      Socialismul se bazeaza pe aceasta idee de egalitate sociala si pe a lua de la bogati pentru a ajuta patura de jos a societatii. Este o idee care da bine la populatia cu drept de vot mai ales daca marea lor majoritate intra in categoria celor saraci, asa cum este de exemplu in Romania. Ideea de a-i taxa puternic pe cei bogati si pe cei din clasa de mijloc pentru a mari ajutoarele sociale si a crea locuri de munca ineficiente in institutiile statului surade cetateanului cu drept de vot. Problema cu acest lucru este ca oamenii din patura de jos a societatii tind sa nu gandeasca pe termen lung. Ei vad pensia crescuta cu 10 lei, ajutorul de somaj ceva mai mare sau jobul (redundant, anevoios si prot platit) din institutia publica insa pe termen lung daca acesti bani ar fi ramas la cei care au stiut sa ii faca initial acestia ar fi avut cele mai mari sanse sa ii inmulteasca generand noi locuri de munca, probabil mai bine platite si mai placute in sectorul privat si generand mai multe resurse pentru intreaga societate. Conceptia ca cei bogati devin mai bogati si cei saraci saracesc nu este tocmai adevarata, atunci cand devii bogat (in mod cinstit, nu furand) produci ceva util pentru societate, produci o valoare adaugata si deci inmultesti resursele societatii si calitatea vietii pentru toti intr-o oarecare masura.

Liberalismul - tot egalitate?

     Liberalismul vede notiunea de egalitate in mod diferit. Porneste de la premisa ca toti oamenii sunt egali initial insa fiecare are dreptul si libertatea sa faca tot ce vrea, sa isi caute in felul lui fericirea, fara sa incalce evident drepturile celorlalti. Spre deosebire de socialsm in care statul intervine puternic pentru a controla alocarea resurselor, de obicei prin taxe mai mari aplicate celor mai bogati si diverse forme de ajutoare sociale pentru cei saraci si prin legislatie in favoarea celor din urma, liberalismul porneste de la ideea de a nu interfera statul prea mult cu economia. Conform doctrinei liberale, statul nu intervine in economie, o lasa pe aceasta sa evolueze "liber". Din acest motiv, in mod natural, unii oameni care stiu sa produca valoare adaugata pentru societate se vor imbogati si cei care nu se descurca la fel de bine vor saraci.

     Liberalismul extrem duce la cea mai eficienta forma de alocare a resurselor - acestea ajung acolo unde sunt folosite la potential maxim si produc cea mai mare valoare adaugata pentru societate. Problema cu acest mod de organizare este ca unii oameni vor ramene inevitabil pe dinafara.

     Bogatia este relativa, intr-o societate nu pot fi toti membrii ei bogati la fel cum nu pot fi nici toti saraci. Intr-o tara in care toti cetatenii au o caruta, cel care are un Trabant e magnat iar intr-o tara de miliardari, milionarul este sarac. Este ca acel joc din copilarie cand ai un numar de scaune si un numar mai mare de copii si toti alearga in jurul lor iar la un semnal fiecare trebuie sa se aseze fiecare pe cate un scaun. Doar ca numarul de "scaune" din patura de sus a societatii - la masa bogatilor - este de obicei in jur de 1% din populatie iar odata asezat acolo devine din ce in ce mai greu sa fii dat la o parte.

     Desi resursele vor ajunge acolo unde produc cea mai mare valoare, rezultatul productiei va ramane in mare parte tot acolo la acei 1% iar restul populatiei vor deveni resurse dispensabile care vor trai din frimiturile celor bogati. Restul populatie va primi asadar doar cat are nevoie pentru a trai pe termen scurt si va trebui sa munceasca in continuare pentru a avea si luna urmatoare un salariu - un fel de scavie in care esti liber sa iti alegi stapanul.

     Intr-un libelarism extrem nu ar exista niciun fel de ajutor social, asistenta medicala gratuita, scoli gratuite si in principiu nimic nu ar fi gratuit. Evident nu ar treubui sa existe nici taxe, sau daca ar fi ar fi mult mai mici fiindca statul nu ar mai trebui sa ofere nimic populatiei. Scolile ar fi private, spitalele la fel, unii oameni ar construi autostrazi pentru a le putea taxa si a face profit din ele si in principiu totul ar putea functiona pe profit sau ar disparea iar economia s-ar autoregla. Atata timp cat fiecare isi gaseste un rol in aceasta situatie toti vor fi fericiti si vor avea partea lor din resursele societatii - aceasta situatie este de asemenea o utopie.

Echilibru instabil

    Eu personal consider ca niciuna din aceste modalitati de organizare nu este ideala, consider ca viziunea liberala este mai corecta insa trebuie moderata si cu putin socialism pentru a garanta niste drepturi minime membrilor societatii. Noi, oamenii, ca specie ne aflam la un moment de rascruce in care ar trebui sa clarificam exact cat valoreaza o viata umana si cum dorim sa construim societatea viitorului. Daca ne conducem doar dupa criterii de eficienta economica va trebui sa fim impacati cu gandul ca, de exemplu, daca cineva este bolnav, costul recuperarii lui poate fi mai mare decat cel al inlocuirii cu alta "resursa". Pe de alta parte nu as vrea sa traiesc nici intr-o societate in care majoritatea resurselor sunt folosite ineficient pentru ajutorarea celor fara posibilitati. Pana la urma noi cautam de cand exista societati umane sa atingem un punct de echilibru pe care nu l-am gasit inca si care s-ar putea sa nu existe. Deocamdata oscilam in jurul acestui punct ipotetic, de aceea la alegeri din 4 in 4 ani (sau cat de des se voteaza) ies castigatoare alternativ partide de dreapta si stanga cam peste tot in lume. Acum se pare ca intram intr-o perioada de stanga cel putin in Europa.
     Acum cine stie, poate gasirea acestui echilibru a fost scopul nobil si neinteles al celebrei aliante USL dar se pare ca nu au reusit. :)

Cine detine de fapt averea societatii si puterea?

      De cand exista societati umane au existat oameni bogati, puternici si influenti care sunt in varful societatii si au existat marile mase de cetateni normali, saraci, fara prea multa putere. Orice forma de organizare a unui grup de oameni a dus in mod inevitabil la aceasta situatie. Pana si in comunism, unde teoretic fundamentul este puterea maselor, lipsa claselor sociale si egalitatea tuturor tovarasilor, exista tovarasii securisti si tovarasul dictator care sunt un pic mai egali in averi si putere decat tovarasa pulime.

     Teoretic democratia pune o parte din putere in mainile maselor insa pana la urma acestea sunt foarte usor de manipulat si influentat de exemplu prin posturi de televiziune si pomeni electorale asa ca puterea este tot in mainile catorva oameni care in principiu sunt acolo pe viata cum erau regii si imparatii in trecut si asemeni acestora lasa mostenire tronul. In Romania in ultimii 20 de ani in particular puterea a fost in mainile fostilor tovarasi care acum se numesc patroni si care acum tind sa lase mostenire aceasta putere descendentilor lor. Avantajul major acum este ca daca esti destept si valoros ai sansa sa devii si tu bogat si puternic spre deosebire de atunci.

     Pana la urma oricum am face, oricum ne-am organiza, se pare ca societatile noastre, ale oamenilor, tind in mod natural spre situatia in care puterea se afla in mainile catorva, putini. Desi si doctrina liberala si cea socialista pornesc de la premisa de egalitate pentru toti, tot la polarizarea averii se ajunge. Egalitatea intre toti nu este naturala, in jungla exista cei puternici si cei slabi. Asta este natura noastra si nu este neaparat un lucru rau, asa am fost creati de natura si asa am trait mereu. Am trait asa ca specie de pe vremea cand liderul era masculul alfa, am trecut prin vremuri cu faraoni, regi si imparati, am trecut prin dictatori si presedinti si am ajuns pana in ziua de azi. Fie ca avem o doctrina liberala, fie ca avem una sociala, fundamental acest lucru nu se va schimba. Eu cred ca este nevoie de un echilibru insa undeva mai aproape de ideologia liberala pentru ca aceasta da cele mai mari sanse oamenilor din patura de jos a societatii sa urce in functie de valoarea lor si aceasta tinde sa produca un nivel de trai mai bun pentru toti (in medie).


No comments:

Post a Comment