Excursie de o zi din Bucuresti la Sinaia cu copilul de 6 luni

De cand a venit primavara m-am tot gandit la ideea de a face o scurta iesire la aer curat insa in acest an am avut si provocarea suplimentara de a lua copilul meu de 6 luni cu mine pentru prima data. Pe langa grijile legate de locul in masina - pentru un copil mic exista prejudecata ca trebuie sa iei practic toata casa cu tine - m-am gandit si cat de bine va suporta un drum de aproximativ 2 ore ce desparte centrul Bucurestiului de destinatia aleasa - Sinaia.

Totusi lucrurile nu au fost chiar asa de complicate, a fost per total o experienta foarte placuta. Pe langa vremea superba de Sambata (26 Apr 2014) traficul a fost liber si copilul a savurat din plin aerul curat de la munte si a fost foarte vesel acolo.

Plecarea din Bucuresti 

Am plecat din centrul Bucurestiului pe la 9 30 dimineata si dupa o mica oprire pentru cafea in Victoriei am luat-o spre autostrada. Traficul prin Bucuresti la acea ora este liber asa ca poti sa ajungi fara probleme la iesire. De curand avem de ales intre DN1 si noua autostrada A3 pentru acest drum, eu am zis sa incerc pentru prima data autostrada. Dureaza un pic mai mult sa ajungi la iesirea spre A3 insa traficul pe ea este foarte liber (cel putin asa era Sambata dimineata) asa ca poti merge cu 130 km/h aproape constant pana la Ploiesti - cand ai copil e bine insa sa mergi mai atent totusi. La iesirea din Bucuresti se vede un complex rezidential nou pe partea stanga, nu stiu exact cum se cheama insa arata spectaculos cladirile cu acoperis albastru care rasar din mijlocul campului.

Autostrada A3

Autostrada m-a impresionat placut - langa Bucuresti este o regiune cu 3 benzi, asfaltul este bun si trece prin niste zone de camp pustiu care mi se par mai spectaculoase decat localitatile de pe DN1. Poate ca nu ar trebui sa ma impresioneze calitatea asfaltului la o autostrada noua insa faptul ca inca nu s-a surpat si nu au aparut gropi in Romania este deja o performanta. Nu exista intr-adevar benzinarii insa pentru sub 100 de km de autostrada cred ca nu e o problema. Am ajuns la Ploiesti relativ repede -  a durat cam 1 ora de la piata Victoriei din Bucuresti pana la centura Ploiestiului.

Centru comercial Ploiesti

La capatul centurii Ploiestiului (spre Brasov) am facut un mic popas la un centru comercial in principal pentru a dezmorti copilul si a cumpara cateva provizii. Gasesti acolo cam tot ce iti poti dori - de la Hypermarketuri pana la magazine de haine si mancare. In Ploiesti exista un loc unde se pot face plimbari recreationale cu elicopterul, am facut asta acum vreo 2 ani si a fost extraordinar iar pretul este semnificativ mai mic decat cele cu decolare din Bucuresti.

Ploiesti - Sinaia

Am avut noroc in acea zi, drumul a fost liber si pana la Sinaia si in decurs de 40 de minute am ajuns acolo de la Ploiesti. Copilul s-a comportat exemplar in masina, a dormit majoritatea drumului si in rest nu a parut sa fie deranjat. Scaunele de copii insa mi se par extrem de incomode, sunt surprins ca a rezistat sa stea aproape 2 ore in el. Nici micile serpentine de pana la Sinaia nu par sa il deranjeze.

Sinaia - lucruri de facut

Pe langa traditionala plimbare pana la Peles si admirarea peisajelor naturale, unul din obiectivele mele favorite din Sinaia a fost Taverna Sarbului unde am fost de mai multe ori insa acum cand am revenit dupa mai multi ani nu mi s-au mai parut asa de speciali cum ii consideram pe vremuri. Ori mi-am schimbat eu gusturile ori au schimbat ei ceva, e greu de zis insa acum ce am mancat acolo mi s-a parut "ok", nu am mai ramas impresionat cum se intampla pe vremuri.

In Sinaia sunt multe locuri prin care te poti plimba si te poti incumeta si la drumetii pe munte, eventual pana la cota 1400 sau chiar 2000 daca te tin picioarele. Manastirea din Sinaia este de asemenea un loc frumos de vizitat. Per total poti sta aici 4-5 ore, cu tot cu o masa inclusa fara sa te plictisesti. Copilul a dormit mult datorita aerului oxigenat si in rest a parut foarte vesel. La Taverna Sarbului iti pot pune la dispozitie scaune pentru copii care te ajuta foarte mult.

Am vazut castelul Peles din exterior dupa ce nu mai fusesem acolo de cativa ani si am ramas placut surprins de faptul ca arata intr-adevar ca un obiectiv turistic european. Arata bine ingrijit, exista ghiduri audio in mai multe limbi si e plin de turisti straini.  

Intoarcerea acasa

Intoarcerea a fost lipsita de evenimente, am plecat in jur de ora 5 din Sinaia si am ajuns in Bucuresti la 7 30 fiindca am facut un popas de 30 de min la o benzinarie ca sa alimentam copilul cu lapte. Per total a fost o si superba si o recomand ca o excursie de o zi cu un copil mic. Noi nu am avut bagaje asa ca am putut incarca portbagajul cu caruciorul copilului si am mai avut 2 genti la indemana pe bancheta din fata.







 
  

De ce companiile de asigurari pot sa discrimineze?

Am creat o petitie online impotriva discriminarii la pretul RCA bazata pe varsta aici.

O sa incep cu un scurt extras dintr-o lege aflata in vigoare in Romania:

LEGE nr. 324 din 14 iulie 2006 

pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si 

sanctionarea tuturor formelor de discriminare 

EMITENT: PARLAMENTUL 

PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 20 iulie 2006 

 Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. 

 ART. I 

 Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de 

discriminare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, 

aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 48/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se 

modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 

 1. La articolul 2, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins: 

 "Art. 2. - (1) Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, 

restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, 

convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, 

apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect 

restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor 

omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, 

economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice." 

....

Textul legii este mai lung si se poate gasi in monitorul oficial sau de exemplu aici:

http://antidiscriminare.ro/pdf/Leg324_14iul2006.pdf

Dupa cum stim foarte bine in Romania companiile de asigurari  folosessc pentru asigurarea obligatorie RCA o practica, folosita la scara larga si in restul Europei civilizate, de a discrimina clientii in functie de mai multe criterii printre care si varsta. 

A aparut recent o stire cum tinerii sub 25 de ani vor plati prime de asigurare chiar si de 3000 de RON pe an pentru a asigura o masina decenta (motor de 1.4 L). O persoana de 35 de ani cu aceeasi masina, cu o istorie similara de accidente si cu aceeasi experienta la volan ar plati un pret diferit, mult mai mic, fiindca are o varsta diferita. Nu inteleg de ce aceasta practica nu este considerata discriminatorie si nu este sanctionata, acest fenomen se intampla in mai multe tari europene si se pare ca nimeni nu vede situatia in acest fel.

Pot intelege sa ai preturi diferite in functie de ce masina ai, in functie de cate accidente ai avut in trecut decontate prin RCA de catre pagubiti, in functie de unde locuiesti si chiar si in functie de cat de multa experienta ai la volan. Toate aceste lucruri sunt in puterea ta sa le schimbi, iti poti lua alta masina, poti sa conduci mai atent si poti sa iti iei permisul la 18 ani insa varsta nu ai cum sa o schimbi, este o parte din tine la fel ca rasa de care apartii, sexul, etnia, convingerile politice si orice mai scrie prin legea impotriva discriminarii.  

Eu pot vorbi din perspectiva unui tanar de 26 de ani (nu intru in categoria <25 dar sunt revoltat din principiu) care conduce de la 19 si nu a avut niciodata un accident prin care sa rezulte pagube la terti decontate pe RCA. Totusi, prima mea de asiguare va fi diferita fata de o persoana de sa zicem 35 de ani care si-a luat permisul la 28 si are aceeasi istorie. Cu ce este aceasta persoana mai presus de mine? 

Companiile de asigurari se acopera spunand ca aceste preturi rezulta in urma statisticilor facute de ei legate de numarul accidentelor. Au dreptate partial insa la fel ar putea sa faca statistici din care sa reiasa ca o anumita minoritate face mai multe accidente decat alta, ca persoanele cu o anumita culoare de par sunt mai predispusi sa faca pagube mai mari si multe altele. Statisticile pana la urma sunt ca un fel de prejudecati - faptul ca tu incadrezi pe cineva intr-o categorie care conduce imprudent si face accidente doar pentru ca cei din aceeasi categorie fac asta statistic este ca si cum ai spune ca daca esti de etnia X furi pentru ca voi cei din etnia X in general fura. 

De ce sa platesc eu pentru ce fac altii din "categoria mea"? Nu contest ca statistica probabil e valida insa nu toti tinerii conduc la fel, nu toti tinerii soferi fac liniute cu BMW ul pe magheru sau drifturi pe drumurile publice. 

Poate unii se gandesc ca or sa treaca la un moment dat de varsta prag si or sa scape de aceasta discriminare insa, daca cei din aceasta generatie nu fac multe accidente din cauza varstei ci din cauza ca efectiv sunt soferi mai prosti (statistic)? Daca peste 10 ani tot aceasta generatie va fi cea care face cele mai multe accidente. Unii oameni vor fi obligati sa plateasca mai mult doar fiindca fac parte dintr-o anumita generatie, lucru care nu depinde de ei si nu au cum sa il schimbe vreodata. De aceea consider ca aceste practici sunt discriminatorii. Nimeni din Europa nu pare sa se revolte din cauza lor, nimeni nu pare sa aplice legea impotriva discriminarii, poate gresesc in rationamentul meu si m-as bucura sa imi explice cineva unde. 

Singurul motiv cu adevarat relevant pentru a se stabili o polita ar trebui sa fie istoricul accidentelor si acesta ar trebui sa predomine la stabilirea pretului. Daca vor intr-adevar sa ne puna pe categorii sa fie lucruri pe care le putem schimba. Pot fi de acord intr-o oarecare masura si cu experienta intr-ale sofatului insa trebuie si acest lucru ponderat cumva cu numarul de accidente din trecut, altfel ar fi tot un fel de discriminare mascata bazata pe varsta minus 18 ani. Media accidente/an de sofat sau suma despagubita/an de sofat cred ca ar fi niste metrici corecte din acest punct de vedere. 

Daca sunteti de acord cu mine va rog sa semnati aceasta petitie online, poate cineva ne va auzi si va lua masuri sau cel putin poate ne va explica unde gresim in rationament:

http://www.petitieonline.com/petitie_impotriva_discriminarii_tinerilor_la_pretul_rca#form 

Socialismul si Liberalismul - Este vreo doctrina mai buna decat cealalta?

     Acest articol abordeaza notiunea de egalitate, ceea ce noi oamenii ca specie consideram ca ar trebui sa fie fundamentul societatii noastre. 

     De cand oamenii au inceput sa traiasca in grupuri ei au avut nevoie de o metoda de a se organiza si de a-si defini ierarhia sociala. De-a lungul timpului au existat numeroase forme de organizare ale societatilor, de obicei bazate pe un lider suprem fie ca el s-a numit rege, faraon, imparat sau altfel. Grecii antici au inventat primii democratia prin care liderii sunt alesi astfel dand putere poporului. De asemenea de-a lungul majoritatii istoriei omenirii societatea se baza pe existenta sclavilor, situatie care s-a schimbat in ultimele 2 secole nu neaparat pentru ca am evoluat moral sau ne-am dat seama de importanta vietii umane ci in mod fundamental pentru ca am reusit sa construim masinarii care sa produca industrial mult mai eficient.

      Aici voi vorbi despre 2 dintre modurile de organizare actuale ale societatii, socialismul si libelarismul, care sunt pe meniul nostru in diverse forme atunci cand ne ducem la vot. Ce este interesant este ca ambele doctrine pornesc de la ideea de egalitate in drepturi pentru toti insa modul prin care ofera aceasta egalitate este total diferit.

Socialismul - Resurse folosite ineficient

       Socialismul, care este diferit de comunism insa care dus la extrem ajunge acolo, se bazeaza pe egalitatea membriilor societatii si pe puterea proletariatului. Cum noi, romanii, am avut ocazia de a experimenta in mod direct comunismul avem o experienta mai mare cu el decat vecinii din Europa de vest si stim foarte bine cum comunistii dinainte de '89 au devenit socialistii de dupa. Comunismul teoretic nu are nicio legatura cu dictatura desi in practica statele comuniste tind sa aiba lideri autocratici. Totusi exista state extrem de socialiste, cu lideri alesi democratic care chiar functioneaza si prospera precum tarile din nordul Europei, in special Suedia.

       Ideile comunismului erau nobile in sine - lipsa claselor sociale, egalitate in drepturi pentru toti si pana la urma impartirea "echitabila" a resurselor disponibile intre toti membrii societatii. Fiecare produce cat poate si fiecare primeste dupa nevoi era ideologia de atunci si teoretic acest lucru ar fi trebuit sa asigure o societate utopica in care toti suntem fericiti si astfel devenim din ce in ce mai productivi. Stim foarte bine cum a mers in practica si problema cu acest mod de organizare este tocmai faptul ca resursele sunt folosite ineficient.

      Daca imparti resursele dupa nevoi le aloci ineficient, oamenii care ar avea capacitatea de a le folosi la potential maxim nu le vor primi in schimb le vor primii niste oameni cu posibilitati mici si nevoi mari.    

Robin Hood lua de la bogati si dadea la saraci - era el un fel de comunist?

      Socialismul se bazeaza pe aceasta idee de egalitate sociala si pe a lua de la bogati pentru a ajuta patura de jos a societatii. Este o idee care da bine la populatia cu drept de vot mai ales daca marea lor majoritate intra in categoria celor saraci, asa cum este de exemplu in Romania. Ideea de a-i taxa puternic pe cei bogati si pe cei din clasa de mijloc pentru a mari ajutoarele sociale si a crea locuri de munca ineficiente in institutiile statului surade cetateanului cu drept de vot. Problema cu acest lucru este ca oamenii din patura de jos a societatii tind sa nu gandeasca pe termen lung. Ei vad pensia crescuta cu 10 lei, ajutorul de somaj ceva mai mare sau jobul (redundant, anevoios si prot platit) din institutia publica insa pe termen lung daca acesti bani ar fi ramas la cei care au stiut sa ii faca initial acestia ar fi avut cele mai mari sanse sa ii inmulteasca generand noi locuri de munca, probabil mai bine platite si mai placute in sectorul privat si generand mai multe resurse pentru intreaga societate. Conceptia ca cei bogati devin mai bogati si cei saraci saracesc nu este tocmai adevarata, atunci cand devii bogat (in mod cinstit, nu furand) produci ceva util pentru societate, produci o valoare adaugata si deci inmultesti resursele societatii si calitatea vietii pentru toti intr-o oarecare masura.

Liberalismul - tot egalitate?

     Liberalismul vede notiunea de egalitate in mod diferit. Porneste de la premisa ca toti oamenii sunt egali initial insa fiecare are dreptul si libertatea sa faca tot ce vrea, sa isi caute in felul lui fericirea, fara sa incalce evident drepturile celorlalti. Spre deosebire de socialsm in care statul intervine puternic pentru a controla alocarea resurselor, de obicei prin taxe mai mari aplicate celor mai bogati si diverse forme de ajutoare sociale pentru cei saraci si prin legislatie in favoarea celor din urma, liberalismul porneste de la ideea de a nu interfera statul prea mult cu economia. Conform doctrinei liberale, statul nu intervine in economie, o lasa pe aceasta sa evolueze "liber". Din acest motiv, in mod natural, unii oameni care stiu sa produca valoare adaugata pentru societate se vor imbogati si cei care nu se descurca la fel de bine vor saraci.

     Liberalismul extrem duce la cea mai eficienta forma de alocare a resurselor - acestea ajung acolo unde sunt folosite la potential maxim si produc cea mai mare valoare adaugata pentru societate. Problema cu acest mod de organizare este ca unii oameni vor ramene inevitabil pe dinafara.

     Bogatia este relativa, intr-o societate nu pot fi toti membrii ei bogati la fel cum nu pot fi nici toti saraci. Intr-o tara in care toti cetatenii au o caruta, cel care are un Trabant e magnat iar intr-o tara de miliardari, milionarul este sarac. Este ca acel joc din copilarie cand ai un numar de scaune si un numar mai mare de copii si toti alearga in jurul lor iar la un semnal fiecare trebuie sa se aseze fiecare pe cate un scaun. Doar ca numarul de "scaune" din patura de sus a societatii - la masa bogatilor - este de obicei in jur de 1% din populatie iar odata asezat acolo devine din ce in ce mai greu sa fii dat la o parte.

     Desi resursele vor ajunge acolo unde produc cea mai mare valoare, rezultatul productiei va ramane in mare parte tot acolo la acei 1% iar restul populatiei vor deveni resurse dispensabile care vor trai din frimiturile celor bogati. Restul populatie va primi asadar doar cat are nevoie pentru a trai pe termen scurt si va trebui sa munceasca in continuare pentru a avea si luna urmatoare un salariu - un fel de scavie in care esti liber sa iti alegi stapanul.

     Intr-un libelarism extrem nu ar exista niciun fel de ajutor social, asistenta medicala gratuita, scoli gratuite si in principiu nimic nu ar fi gratuit. Evident nu ar treubui sa existe nici taxe, sau daca ar fi ar fi mult mai mici fiindca statul nu ar mai trebui sa ofere nimic populatiei. Scolile ar fi private, spitalele la fel, unii oameni ar construi autostrazi pentru a le putea taxa si a face profit din ele si in principiu totul ar putea functiona pe profit sau ar disparea iar economia s-ar autoregla. Atata timp cat fiecare isi gaseste un rol in aceasta situatie toti vor fi fericiti si vor avea partea lor din resursele societatii - aceasta situatie este de asemenea o utopie.

Echilibru instabil

    Eu personal consider ca niciuna din aceste modalitati de organizare nu este ideala, consider ca viziunea liberala este mai corecta insa trebuie moderata si cu putin socialism pentru a garanta niste drepturi minime membrilor societatii. Noi, oamenii, ca specie ne aflam la un moment de rascruce in care ar trebui sa clarificam exact cat valoreaza o viata umana si cum dorim sa construim societatea viitorului. Daca ne conducem doar dupa criterii de eficienta economica va trebui sa fim impacati cu gandul ca, de exemplu, daca cineva este bolnav, costul recuperarii lui poate fi mai mare decat cel al inlocuirii cu alta "resursa". Pe de alta parte nu as vrea sa traiesc nici intr-o societate in care majoritatea resurselor sunt folosite ineficient pentru ajutorarea celor fara posibilitati. Pana la urma noi cautam de cand exista societati umane sa atingem un punct de echilibru pe care nu l-am gasit inca si care s-ar putea sa nu existe. Deocamdata oscilam in jurul acestui punct ipotetic, de aceea la alegeri din 4 in 4 ani (sau cat de des se voteaza) ies castigatoare alternativ partide de dreapta si stanga cam peste tot in lume. Acum se pare ca intram intr-o perioada de stanga cel putin in Europa.
     Acum cine stie, poate gasirea acestui echilibru a fost scopul nobil si neinteles al celebrei aliante USL dar se pare ca nu au reusit. :)

Cine detine de fapt averea societatii si puterea?

      De cand exista societati umane au existat oameni bogati, puternici si influenti care sunt in varful societatii si au existat marile mase de cetateni normali, saraci, fara prea multa putere. Orice forma de organizare a unui grup de oameni a dus in mod inevitabil la aceasta situatie. Pana si in comunism, unde teoretic fundamentul este puterea maselor, lipsa claselor sociale si egalitatea tuturor tovarasilor, exista tovarasii securisti si tovarasul dictator care sunt un pic mai egali in averi si putere decat tovarasa pulime.

     Teoretic democratia pune o parte din putere in mainile maselor insa pana la urma acestea sunt foarte usor de manipulat si influentat de exemplu prin posturi de televiziune si pomeni electorale asa ca puterea este tot in mainile catorva oameni care in principiu sunt acolo pe viata cum erau regii si imparatii in trecut si asemeni acestora lasa mostenire tronul. In Romania in ultimii 20 de ani in particular puterea a fost in mainile fostilor tovarasi care acum se numesc patroni si care acum tind sa lase mostenire aceasta putere descendentilor lor. Avantajul major acum este ca daca esti destept si valoros ai sansa sa devii si tu bogat si puternic spre deosebire de atunci.

     Pana la urma oricum am face, oricum ne-am organiza, se pare ca societatile noastre, ale oamenilor, tind in mod natural spre situatia in care puterea se afla in mainile catorva, putini. Desi si doctrina liberala si cea socialista pornesc de la premisa de egalitate pentru toti, tot la polarizarea averii se ajunge. Egalitatea intre toti nu este naturala, in jungla exista cei puternici si cei slabi. Asta este natura noastra si nu este neaparat un lucru rau, asa am fost creati de natura si asa am trait mereu. Am trait asa ca specie de pe vremea cand liderul era masculul alfa, am trecut prin vremuri cu faraoni, regi si imparati, am trecut prin dictatori si presedinti si am ajuns pana in ziua de azi. Fie ca avem o doctrina liberala, fie ca avem una sociala, fundamental acest lucru nu se va schimba. Eu cred ca este nevoie de un echilibru insa undeva mai aproape de ideologia liberala pentru ca aceasta da cele mai mari sanse oamenilor din patura de jos a societatii sa urce in functie de valoarea lor si aceasta tinde sa produca un nivel de trai mai bun pentru toti (in medie).

Despre mine

Dragi cititori,

Eu sunt un tanar absolvent de "Calculatoare", pasionat de tehnologie, visator, uneori poate prea sensibil si cu hobby-uri precum calatoritul prin lume, gatitul in special de mancaruri exotice si diverse sporturi. De multe ori am pareri destul de inedite despre lumea din jurul meu si poate si din cauza modului meu de gandire analitic vad putin diferit unele lucruri fata de cei din jurul meu.
Prin acest blog as dori sa impart cu oricine doreste sa ma viziteze pareri, idei, experiente personale precum si informatii considerate utile.
Pot spune ca am norocul de a-mi fi gasit sufletul pereche intr-o fata de care sunt foarte indragostit si pe care o consider cea mai frumoasa din lume si care recent mi-a daruit un baietel. Cum ipostaza de tatic este pentru mine una noua o sa incerc sa povestesc si perspectiva mea asupra a ceea ce inseamna acest lucru.

Numai bine,
Adrian